Cand au lansat “Ire” in 2015, cei cinci baieti din Byron Bay au parasit zona lor de confort si s-au indreptat catre o muzica mult mai accesibila. “Ire” a fost ca un picior in figurile unora dintre fanii Parkway Drive, dar in schimb trupa a inceput sa gadile urechile celor ce se declarau alergici si/sau intoleranti la metalcore.
Multe elemente au ramas, cum ar fi de exemplu riff-urile devastatoare dar care erau combinate acum cu elemente ce duceau spre heavy metal.

“Reverence” merge si mai departe in directia data de “Ire” si se dovedeste un album care ne depaseste toate asteptarile atat ca instrumentatie cat si ca parte vocala.
Vocalul Winston McCall spunea inaintea lansarii albumului “IRE” ca Parkway Drive nu mai avea ce sa ofere daca ramanea in zona metalcore-ului pur.

Pe “Reverence” descoperim o trupa reinventata care experimenteaza chestii noi (voce clara, rap, vioara etc.) si care a spart toate barierele in ceea ce priveste compozitiile.
La sfarsitul lui fabruarie, Parwkay Drive lansa online “Wishing Wells” primul single si videoclip de pe album. Clipul este filmat pe un plan fix, cu fond negru si incepe cu spoken-words care sunt sustinute mai apoi de riff-uri nu-metal ca la inceputul deceniului. Au urmat apoi “The Void” si “Prey” tot pentru promovarea albumului.
Piesa “Absolute Power” ne duce cu gandul la “Bulls On Parade” al celor de la RATM iar intonatia lui Winston McCall pe intro-ul de la “Wishing Wells”, partea de spoken-words de pe “Pray” si “Cemetery Bloom” ne aduc aminte de Rammstein din era “Rosenrot”. Piesa cea mai lunga a albumului este “Chronos” (6:21), piesa in care sunt alternate pasajele rapide cu cele lente care sunt de-a dreptul sfasietoare.

Evolutia trupei se vede cu ochiul liber iar experienta acumulata de catre membrii trupei de-a lungul carierei isi spune cuvantul. Dar cel mai mare salt pare sa-l fi facut vocalul Winston McCall. Pe “Reverence” a testat aproape toate tehnicile vocale existente si a trecut toate examenele cu brio.
Ii putem auzi vocea clara pentru prima oara in cei 15 ani de cariera si chiar asteptam cu nerabdare sa vedem cum suna live “Cemetery Bloom” si “The Colour Of Leaving”.

In afara de single-uri, alte doua piese se disting fata de restul: “I Hope You Rot” si “Shadow Boxing”.
Prima are o identitate puternica, inedita mai ales datorita versurilor in latina si a unui riff foarte melodios iar cea de a doua este cea mai nebuna piesa din istoria trupei. Gasim elementele cele mai neasteptate pentru un astfel de album: voce clara, rap, pian, vioara elemente ce iti acapareaza urechile si creeaza dependenta. Piesele astea doua reprezinta chintesenta melanjului heavy si metalcore pe care australienii de la Parkway Drive ni-l propun prin “Reverence”, care este fara doar si poate un album aproape perfect.
Dupa cateva ascultari m-am trezit cu o mare dilema.. nu stiu ce piesa de pe acest disc sa desemnez ca fiind cea mai buna.Apoi mi-am adus aminte ca “Reverence” este albumul aproape perfect.
Nota Album: 9.5/10

Band Members :
Winston McCall – Voce
Luke Kilpatrick – Chitara
Jeff Ling – Chitara
Ben Gordon – Tobe
Jia O’Connor – BassTracklist :
01. Wishing Wells
02. Prey
03. Absolute Power
04. Cemetery Bloom
05. The Void
06. I Hope You Rot
07. Shadow Boxing
08. In Blood
09. Chronos
10. The Colour Of Leaving

Home Town :
Byron Bay NSW, Australia

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.