Revolutio este o trupa originara din Bologna, Italia, formata in 2011. Practica un thrash / groove metal ce se apropie ca si tehnicitate de stilul francezilor de la Gojira.

Dupa ce si-au lansat in 2013 EP-ul de debut intitulat “Lead the Way & the Old Days Remastered”, pentru Revolutio au urmat patru ani de munca asidua, rezultand ceea ce vei citi mai jos.

Atunci cand am primit pentru review viitorul album intitulat “Vagrant” (ce va fi disponibil incepand cu data de 9 Noiembrie 2018 prin intermediul label-ului finlandez Inverse Records) stiam partial la ce sa ma astept caci vazusem clipul pentru piesa “The Oracle” si lyric video-ul pentru “Meek And The Bold”. Insa…socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, dupa cum spune un vechi proverb.

Revolutio PromoPic1

Toate asteptarile mi-au fost spulberate, distruse si eu am continuat sa abuzez fizic butonul de repeat. Acesti italieni nu se opresc doar la thrash si groove. Ne trec si prin putin metalcore ca apoi sa incheie apoteotic albumul cu un progressive metal.

Din start trebuie sa va spun o chestie ce mi s-a parut extrem de interesanta si anume faptul ca albumul este practic impartit in doua: o parte formata din primele cinci piese care sunt violente, rapide si ce-a de-a doua – care incepe dupa instrumentala “Eclipse”  – mult mai tehnica, melodioasa, mai asezata, usor atmosferica. Dar asta nu te deranjeaza cu nimic pe tine, ascultatorule, caci italienii astia te ajuta sa treci dintr-o lume in alta fara niciun fel de problema.

Versurile combina elemente post-apocaliptice, introspective, pentru a descrie esecul epocii moderne, declinul acesteia si emergenta unei noi ere a umanitatii.

Sa o luam cu inceputul. Prima piesa, intro-ul “Aftermath” ne anunta printr-o sirena ca dezastrul este iminent, ca mai apoi sa auzi explozia ce amplifica tensiunea.

Intram imediat in “Meek And The Bold” o piesa rapida, cu un ritm excelent. Esti intampinat inca din startul ei de vocea guturala a lui Maurizio Di Timoteo, de riffurile salbatice ale chitarelor si de tobele lui Davide Pulito care iti  zdrobesc pur si simplu trupul centimetru cu centimetru.

Cea de a treia piesa “What Breaks Inside” debuteaza la fel de agresiv dar italienii introduc elemente noi. Vocea lui Maurizio capata noi inflexiuni si in plus, apar corurile ce dau un feeling aparte piesei.

Si da…Ajungem la “The Oracle”, de departe piesa mea preferata de pe acest album. Registrul este acelasi…Vocea este extraordinara, sectiunea ritmica te toaca marunt si chitarele matura totul in cale. Versurile in latina “Regnum Patris Infinitum, sumus filii machinae” rostite pe un ton grav, ca o incantatie iti fac pielea de gaina. Solo-ul lung de chitara de la sfarsitul piesei – care iti patrunde pana in maduva oaselor si despre care tu stii bine ca va ramane acolo, in tine si caruia nu i te impotrivesti deloc, ba din contra – este ca o cireasa pusa pe tort.

“Ozymandias” – denumita asa dupa poemul cu acelasi nume scris de Percy Bysshe Shelley in 1818 – este alerta si la fel de brutala ca si precedentele. Observam din nou tehnicitatea muzicienilor ce are ca rezultat un sound extrem de precis. Sound-ul acesta precis iti permite tie, ascultatorule – daca esti atent – sa percepi fiecare instrument in parte, ceea ce, nu este deloc un lucru de neglijat.

Si uite asa, pe nesimtite, am ajuns la jumatatea acestui album.

Cum am spus si mai sus, prin instrumentala “Eclipse”, se face trecerea intr-un alt registru, complet diferit de cel din prima parte. “Eclipse” este in fapt un interludiu pentru ceea ce urmeaza.

Agresivitatea scade, piesele sunt usor melancolice dar la fel de tehnice.

“Silver Dawn” si apoi “Requiem” iti zbarlesc pielea. “Requiem” incepe lent, dar rabufneste atunci cand te astepti mai putin. Solo-urile de chitara vin in cascada, te naucesc de-a dreptul, dar paradoxal tu nu cauti scaparea. Ea vine tot de la muzicieni, caci chitara acoustica de pe final si vocea “suferinda” a lui Maurizio iti aduc si tie pacea.

Albumul se incheie cu “The Great Silence”, un outro cam lung pentru gustul meu si pe care il consider singurul minus al acestui album.

“Vagrant” este un album solid, atat din punct de vedere muzical cat si din cel al productiei. Mai mult ca sigur “This will not be our last communication!” asta ca sa folosesc un vers de pe piesa “The Oracle”, usor modificat ce-i drept.

Revolutio PromoPic3

Tracklist:
1. Aftermath
2. Meek and the Bold
3. What Breaks Inside
4. The Oracle
5. Ozymandias
6. Eclipse
7. Silver Dawn
8. Requiem
9. Daydream
10. The Great Silence

Band members:
Maurizio Di Timoteo – voce
Luca Barbieri – chitara
Carlos Reyes Vergara – chitara
Francesco Querzè – bass
Davide Pulito – tobe

Nota album: 9 / 10
Stil: Thrash Metal / Groove Metal / Post Apocalyptic Alternative Metal / Progressive Metal
Data aparitiei: 09 Noiembrie 2018
Artwork: Mayhem Project Design
Casa de discuri: Inverse Records

Revolutio Vagrant Album Cover




Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.